A FEAST FOR KINGS

 Post available in English and Romanian
Am intarziat putin cu aceasta postare, pentru ca sezonul 8 din Game of Thrones a inceput deja inca de saptamana trecuta, insa am fost extrem de ocupata si am tot amanat aceasta postare.

Eu si iubitul meu suntem fani declarati Game of Thrones asa ca dupa o lunga asteptare am decis sa sarbatorim intr-un fel sezonul 8.

Iata meniul nostru!

I’m a little late to the party, as the season 8 premiere of Game of Thrones was last week, but I’ve been really busy and actually taking the time to finish this post was harder than I thought.

My boyfriend and I are GOT fans, so after a long wait, I decided we should do something special to celebrate the comeback.

Enter our viewing menu!

20190416_020407

Continue reading “A FEAST FOR KINGS”

UNEORI, SINGURATATEA E BUNA / DON’T BE AFRAID TO BE ALONE

Post available in English and Romanian
De curand am plecat pentru prima data singura in afara tarii. Daca era dupa mine nu m-as fi dus niciodata, numai ca, de data asta, a fost ordin de serviciu. Paris a fost destianta mea, un oras pe care il stiam bine (acum cativa ani am fost in vacanta acolo). Am plecat de acasa cu inima cat un purice, ingrozita de zilele ce vor urma. Nu as fi conceput niciodata sa ma plimb singura intr-un oras strain sau sa mananc singura intr-un restaurant. A trebuit sa imi calc pe inima si sa fac toate aceste lucruri. Acum, de acasa, spun un singur lucru: nu regret nimic. Ba chiar ma bucur ca am avut sansa sa ies din rutina si sa incerc lucruri pe care nu le-as fi facut niciodata in alte circumstante. Asadar, indrazniti sa faceti lucruri noi, cine stie s-ar putea chiar sa va placa! Some time ago I left the country on my own for the first time. I would never have done this if it wasn’t for the job. Paris was my destination, a city I knew well (a few years ago I vacationed there). I left the home terrified by the days to come. I would have never even thought to take walks alone in a foreign city or eat alone at a restaurant. But still, I had to do it. Now, when I’m back home I can only say: I regret nothing. I am even happy I escaped the routine and I had the chance to try new things. So dare to do the unexpected, who knows, you might just enjoy it.

UN AN FARA UN PRIETEN / A YEAR WITHOUT A FRIEND

Post available in English and Romanian
A trecut un an de când unul dintre cei mai buni prieteni ai mei a murit. Am fost alături de el într-una dintre cele mai triste nopţi din viata mea. Numai iubitorii de animale pot înţelege cât de greu se vindeca astfel de răni. Pepe, îmi lipseşti! A year has passed since one of my best friends died. I was there with him in one of the saddest nights of my life. Only the animal lovers know how hard these wounds heal. Pepe, I miss you!

image

O BUCATICA DIN POVESTEA MEA / A PART OF MY STORY

Post available in English and Romanian
Intotdeauna am avut o imaginatie bogata si idei nenumarate. Poate daca le-as pune pe hartie acestea ar alcatui o carte frumoasa. Cel putin asa cred eu. Voi ati citi un capitol din povestea mea?

[…]

Era o noapte calduroasa de vara. Nici ea nu mai stia exact cum a ajuns pe colina intunecata din apropierea orasului. Deasupra ei, doar cerul luminat de milioane de stele, in fata, panorama orasului adormit. In rest, liniste. Si-ar fi dorit sa fie la fel de liniste si in mintea ei, dar mii de ganduri ii treceau prin cap in acelasi timp. -“Trebuie sa fie cel mai negru an din viata mea” a spus cu voce soptita.

[…]

Emma n-a mai apucat sa termine de recapitulat sirul de intamplari nefericite din an. A adormit acolo, in iarba si, pentru o noapte a avut intregul oras la picioare.

[…]

“Ma simt ca intr-un film de groaza ieftin. Nici nu mai stiu ce e adevarat si ce nu. Nu mai am niciun prieten si imi este greu sa mai vorbesc cu oamenii din jurul meu. As vrea sa raman in lumea mea si sa nu ma mai intorc niciodata aici.” si-a spus Emma, in dialogul tacut cu ea insasi.
Nu e ceva ce colegii ei ar fi inteles.
-“E plictisitor aici si, in plus, multi dintre voi sunteti niste prosti.” a spus Emma din senin, cu voce rastita. A iesit apoi furtunos din birou, desi orele de lucru nu se terminasera. Nici macar pauza pentru masa de pranz nu era aproape.
Oamenii din birou s-au oprit brusc din tastat. S-au uitat spre usa pentru o secunda si apoi si-au reluat activitatea aproape robotizata.
“Tap, click, tap, tap, click” … aceeasi muzica dizarmonica a rasunat din nou in cubiculele inghesuite.
Emma a dat fuga in parcul din apropiere si s-a asezat pe o banca, la soare. In fata ei, un baietel desena pe asfalt un monstru ciudat, desprins din cartile de povesti. Mama lui nici nu-l baga in seama.
Mintea ei parea in alta parte, privirea ii era infipta undeva in asfalt si avea un zambet ciudat in coltul gurii.
“Macar nu sunt singura nebuna din orasul asta” si-a zis Emma.

I always had a vivid imagination and ideas. Maybe if I wrote some of them on paper they would make a nice book. At least that’s what I think. Would you read a chapter of my story?

[…]

It was a warm summer night. She didn’t even remember how she got on the dark hill, outside of the city. Above her it was only the sky, lit by millions of stars, in front, the view of the sleeping city. And all was quiet. She wished the turmoil inside of her head would fade, but she was thinking of a thousand things. “This must be the hardest year of my life” she whispered.

[…]

Emma didn’t finish reviewing all of the bad things that have happened in the last year. She fell asleep there, in the grass and for one night, she had all the city at her feet.

[…]

“I feel like I’m in a cheap horror movie. I don’t even know what’s real and what’s not. I don’t have any friends left and I can’t connect to the people around me. I would like to go back to my world and never come back here”. That’s what Emma was saying to herself. It’s not something her colleagues would understand.

“I’m bored here and most of you are stupid” she shouted out loud all of a sudden. She then left the office in a hurry, even if the working hours weren’t over. Lunch break wasn’t even close.

The people in her office suddenly stopped typing. They looked at the door for a second and returned to what they were doing. They all looked like little robots: “Tap, click, tap, tap, click” … the same disharmonic music came out of the crowded cubicles.
Emma ran to the nearest park and sat on a bench, facing the sun. In front of her, a boy was drawing a strange monster. His mom wasn’t even looking at him. Her mind was lost somewhere and she had a strange smile frozen on her lips.
“At least I’m not the only crazy woman in this city”, said Emma.

CALATORIE IN VIITOR / A TRIP TO THE FUTURE

Post available in English and Romanian
Nu știu cum reușesc, dar de fiecare data când am o clipa libera nu pot sa îmi “opresc” mintea. Eu una nu înțeleg cum se pot deconecta total unii oameni. Îmi zboară gândul la cele mai ciudate lucruri de pe pământul asta. De exemplu, îmi place sa-mi imaginez cum va arata viitorul. Peste 20-30 de ani … nu mai devreme. Mie una nu îmi suna deloc bine. Ma uit în jurul meu, la comportamentul oamenilor, la manifestările lor și îmi dau seama ca noi de fapt nu progresam. Noi ne întoarcem în trecut. Deși tehnologia avansează, se fac în continuare descoperiri istorice în toate domeniile și omenirea învață din ce în ce mai multe lucruri, mie mi se pare ca oamenii refuza sa meargă și ei în viitor. Lumea e din ce în ce mai egoista și mai rea. Eu cred ca peste 20 de ani va fi la fel de rău. Nu cred ca o sa se inventeze mașina zburătoare, dar cred ca se va dezvolta turismul pe … luna. Cu siguranța vor apărea boli noi sau rezistente la medicamente. Cred ca am ajuns atât de dependenți de tehnologie încât și lucrul asta va deveni o boala în sine. Cred ca pământul va fi afectat din ce în ce mai rău de furtunile solare și cred ca libertatea va fi îngrădita cu ziduri invizibile. Oamenii vor fi mult mai ușor controlați, ascultați, urmăriți prin invențiile care vor continua sa se îmbunătățească. Un fel de 1984 updatat. Daca nu ați citit cartea lui Orwell va rog sa o faceți, e desprinsa parca dintr-un viitor cât mai apropiat. Cred ca poluarea va atinge cote alarmante și ca omenirea va simți din ce în ce mai rău lipsa resurselor materiale. Liderii tarilor dar și oamenii de rând refuza sa învețe din greșeli și le repeta la nesfârșit. Si deși avem atâtea mijloace de comunicare la îndemâna nu știm sa relaționam intre noi. Devenim antisociali și din ce în ce mai rai. Hai sa facem împreuna exercițiul asta de imaginație. Voi cum credeți ca “suna” viitorul? I don’t know how other people do it, but whenever I have a free moment I can’t just “turn off” my brain. I start to think of the weirdest things. For example, I like to imagine the future, to think how we’re gonna live in 20-30 years. For me, it doesn’t look too bright. I look around me, I analyze people’s attitude and I realize that we’re not making any progress. We’re just going back to the past. Even if technology is moving fast, new things are still invented and improved and we are learning more things, it looks like we refuse to move forward. People are mean and selfish. And I think that in 20 years it will be worse. We won’t travel in flying cars, but I think that travels to the moon will become a casual thing. There will be new diseases. We rely on technology too much and this is starting to become a disease. I think that the Earth will be affected by solar storms and I think that freedom will be restricted by invisible walls. It will be easier for authorities to control people. Like in 1984, version 2.0. And if you didn’t read Orwell’s book, please do. I think that air pollution will aggravate and that access to material resources will be restricted. All humans fail to learn from mistakes and they keep repeating them. Even if we have so many communication ways available we forget how to relate to each other. We are slowly becoming anti-social and isolated. How do you see the future?